мерцедес-бенц. Из писмата до Храбал

lapunkt/2014/08/18/pawePaweł Huelle este unul dintre cei mai importanți scriitori polonezi ai momentului, românii având posibilitatea să-l întâlnescă primăvara trecută, când a fost invitat de onoare al Salonului Internațional de Carte Bookfest, prilej cu care i s-au lansat două cărți, ambele apărute la Editura Polirom: Mercedes-Benz – ediția a II-a, traducere din limba polonă și note de Radosława Janowska-Lascar și Mihaela Cornelia Fiscutean – și Eram singur și fericit [...]

Huelle is one of the most eminent modern Polish writers. Mercedes-Benz has an unrelenting narrative that drives (literally) through the defining moments of modern Polish history.Truthfully, you have never read sentences this long, but the style does complement the tale. Constructed in the format of a descriptive letter to Czech writer Bohumil Hrabal, the book fuses the challenge of driving lessons in the early-1990's Gdańsk, with the broader story of Pawel's father, grandfather and the fate of [...]

The author/narrator tells the story of his driving lessons, alternating seamlessly with tales from his grandfather's time which he is recounting to his driving instructor. The seamlessness is almost frustrating where the two stories are told either side of a dash, with no solid punctuation such as a full stop or even a paragraph to differentiate between them. Whilst a challenge to read, it also gives the book its unique style.

Въпреки че заглавието ѝ не предразполага тая книга да бъде прочетена, това ще е пропуск - изключителна находка е. Има от хумора на Чапек, историите на Юнасон, невъзмижно дългите изречения на Храбал + един няколко нотки излъгани източно- (по-скоро централно- в случая) европейс� [...]

I love, love, LOVE this book! It's adorable. It's framed as a letter to the Polish author Hrabal, in which the narrator recounts his experiences of learning how to drive a car. His instructor teaches him how to shift gears and smoke week, and he regales her with stories of his family. There's just so much history and beautiful prose packed into these 150 pages

Nice and quick read!

Opowieść pisana niespiesznymi, po wielokroć złożonymi zadaniami w hołdzie panu Bohumilowi. Talent, kunszt i takt pisarski prowadzą czytelnika po Gdańsku, którego - nawet gdybyśmy bardzo chcieli - już nie ma a może właśnie za sprawą takich właśnie opowieści jest?

În ceea ce mă privește, romanul Mercedes-Benz este un roman complex încadrat în pagini puține. Frazele lungi, interminabile și puzderiile detaliilor amintesc de scriitura lui Javier Marias. Romanul dezvăluie povestea a trei generații unite de mașinile care le-au trecut prin mâini, dar ceea ce mi se pare și mai interesant că, deși tehnica folosită este cea de ”poveste în poveste”, ambele învelișuri narative se împletesc în jurul singurului lait-motiv: mașinile Mercedes-Be [...]

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu.Domnișoara Ciwle are norocul, sau ghinionul, de a fi instructorul lui Huelle care este mai atent la ce are de povestit despre mașinile pe care familia sa le-a avut și condus de-a lungul vieților lor decât la șofat. Bineînțeles că și domnișoara Ciwle are o vină pentru că poveștile îi sunt pe plac și îi tot dă ghes să continue. Din fericire, Huelle se pricepe la povestit și o face cam așa cum recită copii de grădini� [...]

Letters to a dead person are a strange concept, I agree, but only when approached with logic and love has a notorious blind eye to logic. I read this as if it was a long lost Bohumil Hrabal novel because Pawel borrows heavily from Hrabal's sentence structure and sentiment to flush this out. It's as if Uncle Pepin himself wrote this, or rather Hrabal retold Uncle Pepin's Polish ramblings and histories of this old town. I didn't expect to like this, and maybe that's why I ended up liking it so muc [...]

I love books by Bohumil Hrabal and Mercedes-Benz is amazing memorandum of him. Not only by the topic, but also by the way how it the story narrated. Long sentences, pille up like a snowball, feel as digressing from topic all this is so typical for Bohumil Hrabal and Pawel Huelle have masterly imitate it. But he also bring something from his own style. Beside setting the story to his native Gdansk, he put stress to the complicated history of Gdansk and interesting is his work with the main charac [...]

Bellissimo. Se amate Bohumil Hrabal, apprezzerete sicuramente questo libro, che è appunto un omaggio al grande scrittore ceco, scritto da un suo ammiratore polacco.In particolare gustosissimi gli episodi che ricordano la vita dei nonni paterni tra le due guerre.Sarei tentato di dare addirittura cinque stelle

Puiki gdanskiška proza. Lenkiškas Gunterio Grasso Dancigo alter ego. Lyriškas ir lengvas, bet toli gražu nesentimentalus kūrinys, atiduodantis pagarbą efemeriškai Vidurio ir Rytų Europos "belle epoque".

Great writer, but I found the stream-of-consciousness style of this book unnecessary and tiring.

This little book is a treasure and it is the proof that it is possible to concentrate a family saga in 150 pages.

Wspomnienia rodzinne autora opowiadane pannie Ciwle, instruktorce nauki jazdy na malym fiacie, w Gdansku. Spisane w formie listow do Bohumila Hrabala.

Doskonała. Najdłuższe zdania ever.

Amusing short novel, with a healthy dose of historical truth. I loved it, but not right from the beginning - that's why I rated four out of five stars.

Independent Foreign Fiction Prize 2006

Written as a kind of elegy to Mr Hrabal. It is good. Read it.